Si inca odata razele soarelui bat in geam, e dimineata, aceiasi melodie banala imi sparge timpanele si ma roaga sa ma trezesc. Dorinta de a rupe un minut de somn in plus e mare, dar reusesc sa ma ridic din pat...merg catre baie, nimic nu-mi trece prin minte...sunt prea adormit sa gandesc ceva...simturile nu mai colaboreaza cu organismul.

Apa rece ca gheata ma ajuta sa-mi revin, sangele curge din ce in ce mai tare incat simt fiecare miscare..rand pe rand ideile isi gasesc ordinea...imi vin in minte o groaza de intamplari..imi pun o multime de intrebari..una in mod deosebit..”ce e de facut azi??”....raspunsul e simplu...acelasi de ieri si cu siguranta tot acelasi de maine. Voi face aceleasi lucruri, aceiasi rutina banala pana cand viata nu imi va oferi ceva mai bun, pana cand nu voi ajunge la destinatie. Sunt eu prea nerabdator??? Sau poate timpul sta pe loc...ma simt ca o poveste spusa in fiecare seara de bunicuta nepotilor ei...

In fiecare dimineata mergem la geam si speram sa nu mai vedem tot acelasi peisaj de rahat...speram ca vecinul sa fi vandut rabla aia de 1310 si sa nu mai incurce drumul...deocamdata suntem ceea ce suntem si traim unde traim, chiar daca scenariul vieti noastre este scris, noi il putem modifica si pana va veni ziua aceea trebuie sa ne multumim cu ce avem si sa nu tanjim dupa ce ne lipseste. Trebuie sa avem rabdare....deocamdata ce pot face este sa astept, si cum ca timpul trece repede, macar sa treaca cu folos..asa ca...un borcan de cafea ca sa’mi trezeasca toate simturile si din nou cu ochii in carte...;)