Zi de zi auzim "...ce zgarcit e ala...", dar, cati dintre noi incearca sa priveasca dincolo de expresia asta?? Ma refer la un om de rand, la cel care castiga alea 7, 8 milioane amarate. A fi zgarcit e un sinonim al egoismului, a nu imparti cu ceilalti ceea ce iti apartine, multi spun..." are da nu vrea sa-ti dea"..da oare persoana respectiva ARE?
Ceea ce ii face pe oameni sa fie zgarciti de cele mai multe ori nu e rautatea si egoismul ci pur si simplu lipsurile. Nu e zgarcit pentru ca nu vrea sa te ajute ci pentru ca pur si simplu nu are, sau poate are doar cat ii ajunge lui. Noua ne este teama de parerea celorlalti, aceasta teama de a fi vazuti intrun mod diferit fata de ceea ce suntem cu adevarat ne face sa ne transformam, cum sustine Pirandello. Ne face sa capatam o multime de masti virtuale si o multime de caractere care ne deterioreaza personalitatea reala. Ajungem sa purtam o masca personala si sute in baza la cei care ne privesc. Asadar vom fi, timizi in fata mamei, un superman in fata copiilor nostri, un gigolo pentru sotia noastra, vom fi zgarciti sau egoisti cand nevoia ne-o impune si vom fi cu adevarat noi doar atunci cand suntem singuri. Desi toatea aceste transformari strica ceea ce suntem cu adevarat si poate ne dauneaza personalitatea, ele fac parte din viata noastra si nu putem trai fara. De multe ori incercam sa negam evidenta si spunem ca nu ne pasa de parerea celorlalti, a celor care ne caracterizeaza, a dusmanilor, pana la urma traim din ura lor, si desi nu ne dam seama, acea ura care ne alimenteaza existenta, in acelasi timp ne conditioneaza viata si involuntar nu vom mai purta o anumita haina doar pentru vecinu/a a spus ca e urata, e ceva instinctiv.
Nessun commento:
Posta un commento